Globul de Craciun
Tinerete fara batrânete, calatorii fara frontiere
Uimitoarea Tunisie….
"Au trecut o suta de ani, însa voiajul abia a inceput"...
Lary Hostel – oferta de sezon
Vaslui Hostel – vacanta de iarna
Va salut cu drag în marea Familie a Hostellingului!
Îmi pare bine ca am prilejul sa va împartasesc un nou fragment din povestea vietii mele. Poate va mai aduceti aminte de “micile scrisori" în care va prezentam calatorii, amintiri, experiente. Acum însa as dori sa va povestesc gândurile care ma cuprind în perioada sfintelor sarbatori. Am citit o povestioara pe care as dori sa v-o ofer ca pe un dar, niste globulete pe care sa le asezati pe bradul de Craciun.
...locuiesc într-o casa în mijlocul orasului, cu câtiva copaci si arbori tineri în fata geamului, cu doi copii plini de energie în vecini, cu o pisicuta vesnic în miscare si cu prieteni care vin în vizita si umple casa de viata, vorbe întelepte si câteodata zgomot. Si totusi, în preajma sarbatorilor, în pragul unui nou an ma cuprinde o dorinta puternica de a trage aer în piept, de a simti si întâmpina viata, de a aduna energie, de a asculta si transmite vorbe întelepte celor pe care îi cunosc si iubesc: ma cuprind amintirile, dorul naturii. Copil fiind, am crescut îndrumata de povestile cu care ma vrajeau parintii în fiecare seara, povesti care traiesc si astazi în mine si ma însotesc pretutindeni.
Plimbându-ma în padure trageam aer în piept, numaram pâna la cinci, apoi lasam sa iasa aerul. Asa am învatat ca totul are un ritm propriu, o viteza anume, o fluctuare continua fara de care lucrurile nu pot exista.
Apoi, tot în timpul acestor plimbari am realizat ca asemenea copacilor, nici oamenii nu sunt la fel. Unii au nevoie de liniste si ocrotire. Altora le place lumina, atentia, precum copacilor care îsi cresc crengi lungi si suave. Unii copaci ramân mici, oricâta lumina i-ar cuprinde, ca si oamenii care duc lipsa de încredere de sine. Preferatii mei sunt brazii, care fac economie cu propria energie si traiesc acumulând seva vietii cu ajutorul unor radacini de suprafata si frunze micute cât un ac. Menirea lor este sa ofere camin veveritelor, pasarilor, un loc de ragaz de sarbatori, lumina pentru colinde.
Plimbarile n-au fost în zadar... Ele m-au facut sa înteleg faptul ca fiecare lucru maret are la radacina un sâmbure micut, iar ceea ce devine pe parcursul vietii depinde doar de mediul în care va creste.
Iata primul "glob" pe care vi-l ofer încadrat într-o poveste: "fara prietenie nu exista viata".
A fost odata ca niciodata o samânta de brad care luata de vânt a ajuns pe un câmp acoperit cu flori minunate si multa iarba, sub un stejar secular. Dupa ce s-a uitat împrejur, samânta stia ca trebuie sa gaseasca un bulgare de pamânt pentru a creste mare. Aceasta era menirea lui. Instinctual parca, a cautat toata ziua si spre seara, obosit fiind, s-a strecurat într-o gaura facuta de un greiere mititel. Când s-a trezit si-a dat seama ca e într-o alta lume, o lume ciudata, unde toate erau extrem de mici. De fapt, crescuse si din mica samânta ajunsese fara sa îsi dea seama, un brad înalt, lasând în urma iarba care tremura în bataia fiecarei adieri, florile care dansau sub soare si micile gâze jucause. Odata cu trecerea timpului bradul nostru s-a înaltat din ce în ce mai mult, a crescut si prin urmare putea sa vada tot mai mult în jurul lui. Uitându-se mai bine, a observat stejarul cel secular, ocrotitor. A fost bucuros ca nu e singur. Într-o zi a venit o furtuna puternica. Fiecare fir de iarba, fiecare tulpina firava se îndoia în bataia vântului. Bradul însa nu se putea clinti de pe loc, având deja un trunchi mult prea gros. In acelasi timp numarul mare de crengi si lungimea lor facea ca forta vântului sa fie din ce în ce mai puternica.
În urmatoarea clipa, fara sa realizeze a auzit o bufnitura. Simtea ca se rupe în doua si nu are putere sa se apere de vântul puternic. Adunându-si puterile, a deschis ochii în speranta de a-si lua ramas bun de la micii prieteni. Atunci a zarit stejarul cum îl îmbratiseaza, micsorând puterea furtunii. Furtuna a trecut, soarele si-a facut loc printre urmele de nori, iar printre razele calde toti cei din jur se uitau la doi copaci: un brad înalt, viu colorat si un stejar maret, cu crengile stâlcite, dar multumit ca si-a urmat destinul, asemenea unui parinte.
Cel mai important lucru pe care l-am învatat de la natura a fost ca avem nevoie sa ne reînnoim ca oameni, sa ne schimbam, sa avem curajul de a transforma lucrurile vechi, sa tinem pas cu timpul. Natura, copacii se schimba si se reînnoiesc în mod continuu: frunze cad, îsi schimba culoarea, pinii îsi cresc conuri de pin, straturi de frunze vestejite dau adapost noilor generatii de insecte. Noua ne revine posibilitatea sa urcam si sa coborâm drumurile grele, sa întâmpinam cu curaj sâmburele care ne revine, sa-l ocrotim si sa-l crestem cu experienta si învatatura acumulata.
Aceste lucruri au colorat ultimul glob de Craciun: "un corp marunt cu suflet determinat, înflacarat de o credinta nestramutata în misiunea sa poate schimba cursul istoriei"... La multi ani!
(Krisztina Benko)
Tinerete fara batrânete, calatorii fara frontiere
HI 100 ANI! YHR 10 ANI
Va multumim tuturor celor care ne-au sustinut de-a lungul anilor si ne-au sprijinit activitatea în acesti 10 ani! Haideti cu noi la drum si în continuare în cautarea unor noi experiente, noi aventuri, culturi, prietenii si nu numai !
Hostelling International a sarbatorit a 100-lea aniversare, Youth Hostel Romania cea de a 10-a intr-un cadru festiv cu prieteni internationali din Croatia, Slovenia, Ungaria, Franta, Italia, manageri de hosteluri din tara si persoane cu dorinta de a începe de acum încolo aceasta afacere, conducatori de grupuri, membri individuali fideli ai asociatiei.
Evenimentul a fost organizat în perioada 18-20 septembrie 2009, la Rascruci, Hostelul Kallos, judetul Cluj. Acest hostel membru al asociatiei de mai mult de doi ani s-a construit cu scopul de a sprijini copiii din satele învecinate în dorinta lor de a frecventa o scoala comunala, cu totul ca conditiile sociale nu le-ar permite acest lucru. Hostelul este doar un venit pentru a investi în ajutorarea copiilor cuprinse între 5 pâna la 13 ani.
Totusi au reusit sa puna în picioare un hostel model care are camere mai mici si putin mai mari, bucatarie proprie cu mancare exceptionala, spatiu verde, sala de conferinta etc. Totul pentru o sedere memorabila!
Scopul acestui sfârsit de saptamâna a fost nu numai sarbatorirea comuna dar si crearea unui mediu de hostel model, cu foarte multe activitati sportive, recreative, mestesugaresti ca toti cei prezenti sa-si gaseasca activitati tocmai pe placul lor.
Într-o discutie de grup am încercat sa modelam hostelul secolului XXI, atât din punctul de vedere al clientilor cât si a celor care conduc aceste unitati de cazare.
Am avut o vreme exceptionala de toamna. Soare, caldura si atmosfera calda.
În mare parte activitatile s-au derulat în aer liber. Stând pe bancile din umbra nucilor s-au nascut idei noi in privinta modelului hostelul secolului XXI.: de exemplu: architectura exceptionala, sa fie de gheata, într-o bula de aer, subteran, sau etc. Sa fie ecologica pe cât se poate si functionala. Cu totii am fost de acord ca hostelurile trebuie sa reprezinte un mediu educational non-formal, un spatiu pentru experiente noi, un cadru favorabil pentru întelegerea altor culturi, ambianta ideala pentru crearea de noi prietenii.
Atmosfera familiala, de sarbatoare, de bucurie, zambet si creativitatea a fost caracteristica intregului eveniment. Ultima seara a avut o incheiere demna a acestui eveniment, gatitul gulasului în aer liber. Focul vetrei, mireasma gulasului ne-a adunat la discutii care s-au lungit în noapte.
(Ildiko Matyas)
Uimitoarea Tunisie
Între 6 si 13 mai 2009 am pus piciorul si pe al 4-lea continent în mica mea experienta de viata: adica am mers un pic în Europa, înca si mai putin în Asia (Singapore), în Australia am vazut o buna parte din Coasta de Est si, iata ca prin aprilie 2009 s-a întrezarit ocazia de a merge într-un info trip în nordul Africii, adica in Tunisia, o tara relativ mica „prinsa” intre Algeria si Libia, cu iesire generoasa la Marea Mediterana.
Am luat avionul din Cluj si dupa un zbor de doua ore si jumatate am aterizat într-un oras care se numeste Monastir. Am fost 40 de români din toata tara si imediat ce am ajuns în Monastir ne astepta ghidul, un tip pe nume Janos din Târgu Mures, care era stabilit în Tunisia de mai bine de 4 ani împreuna cu sotia si lucrau pentru Kartago Tours.
Info trip-ul a fost organizat pâna la cele mai mici detalii, asa încât timp de o saptamâna am vazut multe hoteluri si am traversat Tunisia în lung si-n lat: timp liber aproape deloc, cu exceptia rasariturilor de soare de la 4 dimineata.
Am fost surprinsa sa vad de fapt câti români erau în Tunisia: fata de Maroc – unde se pune accentul pe turismul de lux – turismul tunisian se adreseaza în general turistilor cu venituri medii, asa încât preturile sunt foarte accesibile, plaja la Marea Mediterana e superba si oamenii sunt prietenosi.
Desi tara africana, Tunisia nu e chiar o destinatie atât de exotica: peste 97% dintre locuitori sunt musulmani (dar nu fanatici), dar influentele europene sunt destul de puternice. Se vorbeste franceza si engleza peste tot si sa nu uitam ca Imperiul Roman a stabilit o importanta asezare, Cartagina, în nordul Tunisiei de azi.
Imediat ce iesi din aeroport, vezi peste tot portretul presedintelui actual – de 22 de ani încoace - Zine El Abidine Ben Ali, succesorul liderului Habib Bourguiba, cel care a înfaptuit independenta tarii si a favorizat adoptarea reformelor care au dus la dezvoltarea Tunisiei de azi. Ar putea parea ca Tunisia e condusa de un dictator, însa nu e chiar asa: vezi ofiteri de politie peste tot, nu ai voie sa-i fotografiezi sau sa-i privesti insistent, lucru care nu e asa de grav, de vreme ce oamenii au libertate de comunicare si de exprimare. Tara însa se dezvolta bine sub o mâna sigura. Iar aici as putea sa-l citez liber pe ghidul grupului, Janos, ce folos daca noi schimbam presedinti la fiecare 5 ani, buzunarele li se umplu fara sa faca prea multe lucruri pentru tara, cel putin la tunisieni, buzunarele celor din conducere li s-au umplut, iar acum fac ceea ce e de facut pentru tara. Iar in privinta turismului, cel putin dupa parerea mea, sunt foarte dezvoltati: hotelurile arata bine (in general sunt cu o stea sub standardul european), plajele sunt foarte curate si poate lucrul cel mai de apreciat din punctul meu de vedere, e cat de rapid se misca personalul din hoteluri si cât de serviabili sunt chelnerii, însa fara sa depaseasca limitele bunei purtari conform unei relatii dintre un angajat si un client.
Dar dincolo de aceste generalitati, ce ar fi de vazut de fapt în Tunisia??? Personal m-a impresionat Sahara, unde vezi dunele de nisip, dromaderii, câteva stânci roase de vânt si cristalele de nisip fin care stralucesc ca picaturi de apa curata în soare. Apoi colosseum-ul din El Jem – asemanator cu cel din Roma - e de-a dreptul uimitor, iar Cartagina te poarta înapoi în timp si îti ofera o picatura dintr-o impresionanta cultura ce dateaza de acum aproape 2000 de ani. Apoi, cum mie îmi plac plantele si natura, m-au impresionat livezile de maslini cu garduri naturale din limba soacrei – oare cum se numeste aceasta planta mai stiintific? Nu-mi aduc aminte, însa stiu ca e un cactus pe care multi români îl tin prin case, si care e poate cel mai sigur gard în Tunisia: e imposibil sa sari peste miile de tepi de 3-4 cm lungime.
În desertul de piatra, care e înainte de desertul de nisip, am vazut probabil cea mai frumoasa gradina... Câteva familii de trogloditi din Matmata îsi duceau traiul în locuinte sapate sub pamânt, de vreme ce deasupra la nivelul solului era prea cald. Aveau o curte interioara, cam la 4 m adâncime fata de nivelul solului, din care erau intrari spre 2 sau 3 camere, in care era mult mai racoare fata de cele +35 de grade de afara. În desertul de piatra cresc putine plante, câteva tufisuri adaptate la temperaturile fierbinti si la lipsa apei pe perioade îndelungate de timp. În gradina din curtea interioara a femeii troglodite, în ciuda lipsei apei si a temperaturilor ridicate, crestea un fir de vita de vie, o nalba grena, câteva muscate si menta din plin: ca o gazda primitoare, femeia ne-a primit cu ceai de menta din gradina ei si pâine coapta pe vatra... Ce poti sa ceri mai mult? Tunisia e uimitoare si merita vazuta.
Monica
Au trecut o suta de ani, insa voiajul abia a inceput...
Recent m-am întors din Dusseldorf, Germania unde am avut prilejul sa particip la evenimentul aniversar al hostellingului si totodata sa intru în sentimentul pregatirilor de Craciun. Sa va povestesc pe rând.
Am ales ca si mijloc de transport zborul Cluj Napoca – Dortmund, WizzAir, am ramas surprinsa de cresterea în calitate a serviciilor acestei companii în raport cu ceea ce am vazut în urma cu doi ani. Sunt convinsa ca din ce în ce mai multi tineri vor alege aceste zboruri ieftine sa ne viziteze tara.
Ajunsa în Dusseldorf am avut prilejul sa vizitez oras, un oras construit pe malul Rhinului în care se împletesc constructiile vechi, casele în stil nordic din secolul XVIII începutul secolului XIX cu adierea primita de la râu si stiluri de constructii noi în care formele devin maleabile, iar ordinea capata un alt sens. Plimbându-ma pe strazile vechiului oras m-a întâmpinat atmosfera de Craciun, piete, parcuri împodobite cu lumini si alte decoratiuni de sezon. Orasul vechi pare un târg imens de Craciun, în care mestesugari îsi vând produsele originale în casute de lemn construite în spiritul de sarbatoare. Pâna acum ceea ce v-am prezentat seamana cu pregatirile cunoscute la noi în prag de sarbatoare, dar acolo cei mai multi nu se concentreaza pe vânzare ci pe crearea de atmosfera. Sticlarii pregatesc chiar în fata noastra pe foc viu mici obiecte artizanale, la fel si olarii, fabricantii de lumânari, forjarii si cofetarii. Toate acestea ne atrag prin mii de simturi: vazul, auzul, parfumul si gustul si ne introduc în ambianta iernii. În mijlocul pietei centrale se afla un pom de Craciun de 45 m înaltime, construit dintr-o multime de brazi, fiecare cu inscriptia locului unde va fi plantat cu bolul de pamânt asezat în mod invizibil în cadrul constructiei. Miresmele, obiectele, copacii si spiritul, toate acestea reprezinta o experienta care merita sa fie traita!
Revenind la ale noastre din tematica hostellingului, colegii din Germania ne-au primit, pe aproximativ 100 de participanti din aproape tot atâta tari cu un program bine cladit. O seara de discutii cu istorici si fosti presedinti ai asociatiei germane, cu tineri care au participat la programe de tineret organizate de asociatii de hostelling din diverse tari: Israel, Franta, Bolivia si Germania. Prin declaratiile lor acesti tineri au confirmat ca hostellingul a devenit prin aceste programe un factor de decizie important în vietile lor.
Seara am luat cina într-un restaurant dintr-o padure din apropierea orasului, într-o veche moara de apa reamenajata unde am ajuns cu torte aprinse de la un foc comun.
Ultimul si cel mai fantastic program a fost vizitarea primului hostel amenajat în lume, Castelul Altena din oraselul cu acelasi nume. Un castel medieval mare si pitoresc pe un vârf de deal, amenajat ca si muzeu modern al hostellingului. Am încercat fostul pat al profesorului care putea sa doarma doar sezând, paturile cu trei etaje ale baietilor, unde prietenul nostru din Slovenia ( putin mai mare decât media barbatilor) abia a încaput. Am facut poze cu presedinta Federatiei Internationale în scaunul domnului Richard Schirrmann, profesorul german, fondator al miscarii de hostelling, am încercat imensul touch screen modern care povesteste în doua limbi istoria hostellingului dar ofera totodata informatii actuale despre numarul de hosteluri, membri si înnoptari din toate tarile lumii, unde exista hosteluri.
Acest eveniment ne-a oferit un nou sprijin international, o noua ocazie în care ne-am dat seama ca munca noastra e importanta si ceea ce facem trebuie continuat cu noi idei, noi eforturi si proiecte caci, asa cum au formulat colegii din germania " O suta de ani au trecut si voiajul abia a început!".
(Ildiko Matyas)
Lary Hostel – oferta de sezon
Savureaza-ti vacanta de iarna in BUCOVINA, in LARY HOSTEL!
Ce poate fi mai frumos decat sa iti petreci Craciunul, sarbatorile de iarna in apropierea manastirilor pictate din Bucovina incluse in patrimoniul UNESCO, in inima traditiilor crestine romanesti?
Poti alege LARY HOSTEL daca iti doresti sa simti izul sarbatorilor de iarna autentic romanesc intr-un hostel primitor, cu atmosfera de familie.
Mai mult decat atat!Daca faci rezervare pentru 4 nopti consecutive platesti doar cat pentru 3!
Trebuie doar sa ne suni la numarul: 07 47 08 63 29 si te vom conduce de oriunde din Suceava.
Te asteptam cu drag!
(Larisa Nicoleta)
Vaslui Hostel – vacanta de iarna
- Youth Hostel Vaslui -
Situat la 5 minute de centrul orasului (str. Husului nr. 2), Youth Hostel Vaslui functioneaza permanent, are o capacitate de 44 de locuri, în 11 camere modernizate recent, cu 3 - 6 paturi; dispune de bucatarie si sala de mese, încalzire proprie si apa calda non-stop, televizor si frigider în fiecare camera, sala de conferinte cu aparatura audio-video si acces la internet, terasa acoperita pentru vara, parcare gratuita pentru turisti.
Se pot organiza:
Tabere si proiecte de tineret, conferinte, cursuri, seminarii, cazari ocazionale pentru sportivi si tineri etc.
sejur de vacanta: 50 lei / pers. / zi; 300 lei / pers. /serie – cazare si masa
cazari ocazionale incepand cu 30 lei / pers. / noapte
DJT VASLUI – prietenul tau!
- cazare în centrul Vasluiului prin Baza Turistica, recreere si odihna prin Centrul de agrement "Poiana Caprioarei" în sezonul cald